Există multe abordări diferite în ceea ce privește conducerea. Evoluția abordărilor arată cum s-au dezvoltat cunoștințele despre leadership: pornind de la trăsătura prin abordarea comportamentală și situațională către tendințele moderne, cum ar fi leadershipul transformațional. Toate arată câteva aspecte importante ale conducerii eficiente.

• Prima abordare a conducerii a fost abordarea trăsăturilor. Principala presupunere a acestei abordări a fost aceea că - liderii se nasc, nu se formează și că conducerea constă din anumite trăsături sau calități ale personalității moștenite.

• A doua abordare importantă a conducerii a fost abordarea comportamentală. Conform acestei abordări, conducerea poate fi învățată și dezvoltată. Abordarea comportamentală se concentrează pe comportamentul oamenilor în poziții de conducere, importanța stilului de conducere și modul în care influențează performanța grupului.

• Stiluri clasice de conducere. Acesta este cel mai vechi dintre modelele situaționale. Kurt Lewin a identificat trei stiluri de comportament printre lideri.

- Autoritar – Autocratic, liderii precizează obiectivele, termenele și metodele în timp ce iau decizii pe cont propriu, cu mici consultări cu ceilalți.

- Participativ - stil democratic, iderul își exprimă prioritățile și valorile în stabilirea obiectivelor și luarea deciziilor, dar ia parte și la activitatea grupului și acceptă sfaturi și sugestii de la colegi. Cu toate acestea, liderul ia decizia finală.

- Delegativ - stil Laissez-Faire, liderul predă responsabilitatea pentru rezultate către grup. El sau ea îi permite să își stabilească obiectivele, să decidă metodele de lucru, să definească rolurile indivizilor și să stabilească propriul ritm de muncă.

• Abordare situațională. Liderii își pot schimba comportamentul pentru a întâmpina circumstanțe diferite, dar în practică multora le este greu să facă acest lucru chiar și după antrenament din cauza unor convingeri fixe inconștiente, temeri sau obiceiuri înrădăcinate. Din acest motiv, liderii trebuie să lucreze la psihologia lor de bază pentru a atinge flexibilitatea aplicării acestor teorii.

• Conform abordării situaționale, cei mai importanți factori determinanți ai stilului de conducere eficient sunt:

- liderul (caracterul său, valorile, experiența profesională și personală, atitudini etc.)

- adepții lor în echipă (caracterul, valorile lor, experiența profesională și personală, atitudini etc.)

- situația care ar putea fi înțeleasă ca sarcină (complexitatea acesteia) și variabilele organizaționale, cum ar fi cultura organizațională, tiparele de management etc.

• Leadership transformațional. Abordarea transformațională a leadershipului este înțeleasă ca cea care determină schimbări în sistemele sociale și individuale, deoarece creează schimbări valoroase și pozitive în urmașii cu scopul final de a-i dezvolta pe adepți în lideri. Liderii transformaționali sunt specializați în lucrul pentru schimbarea sistemului și rezolvarea provocărilor prin găsirea de experiențe care arată că modelele vechi nu se potrivesc sau nu funcționează.